Povestea dinainte de culcare
Traim intr-un ritm de viata alert, timpul parca nu ne mai ajunge, rabdarea se termina si ea atunci cand parca aveam mai multa nevoie, sarcini la serviciu, sarcini acasa.Un vartej in care suntem absorbiti si in care, voit sau nu, ii atragem pe cei din jurul nostru.
Cautam rezolvari cat mai rapide si mai putin solicitante al caror cost afectiv de cele mai multe ori ne scapa. Asa se intampla ca, la rugamintea copilului de a-i spune o poveste inainte de culcare, multi dintre noi apelam la solutiile tehnicii: punem un CD si il lasam sa-si faca treaba.
Mami sau tati, spuneti-mi o poveste! poate fi modul prin care copilul dvs va cere sa-i acordati atentie. Dupa o zi in care v-a vazut prea putin, copilul are nevoie ca pentru cateva momente sa va aiba ca partener de expeditie in imaginar pe dumneavoastra, persoana cea mai importanta din viata lui.
Nevoia de poveste spusa la culcare este o nevoie afectiva, povestea insasi este o creatie ce izvoraste si alimenteaza latura afectiva, emotionala, sensibila nu pe cea logica si rationala. Povestea se adreseaza fanteziei, irationalului si are darul de a stimula un anumit tip de creativitate si de a largi universul interior al copilului, care prin personaje si subiect vine in contact cu anumite valori morale, modele comportamentale, diferite moduri de rezolvare a problemelor etc.
Povestea poate fi un joc, un joc al imaginatiei in care logica si obisnuinta pot fi contrazise si la care puteti apela pentru a va cunoaste mai bine copilul. Daca varsta lui permite, puteti inventa scurte povestioare ale caror subiecte pot fi intamplari din viata de familie (inlocuind personajele reale cu diferite animalute), duceti povestea pana la un anumit punct si lasati-l pe el sa construiasca finalul. Veti vedea ca va croi cursul povestii in functie de rezonanta emotionala si afectiva pe care personajele sau subiectul ales o au in el.
Alegeti subiectul astfel incat acesta sa nu constituie sursa unor temeri sau tensiuni prea mari pentru copil pregatindu-l astfel pentru o noapte agitata. Povestea de seara poate constitui o punte de comunicare intre dvs si copil, o cale de a-l cunoaste mai bine si de a patrunde in lumea lui.
Se poate insa ca micutul sa mai vrea sa asculte o poveste si inca una, cautand sa amane momentul in care va ramane singur in camera. Cautati sa aflati care este motivul: poate peste zi s-au intamplat lucruri ale caror rezonante nu s-au stins si care constituie sursa unor temeri sau nelinisti, iar prezenta dvs il securizeaza. Discutati cu copilul sau ramaneti alaturi de el pana ce adoarme, asigurandu-l ca sunteti langa el si nimic rau nu i se va intampla.
Puteti sa spuneti o poveste si bebelusului care, desi nu intelege sensul cuvintelor, rezoneaza afectiv la vocea modulata a mamei sau a tatalui, il relaxeaza si il pregateste pentru o noapte linistita.
Iar daca vremea povestilor a trecut, obisnuinta ramane si locul povestii de seara e luat de o mica discutie prieteneasca in care aveti ocazia ca adolescentul dvs sa va impartaseasca experientele varstei. Pentru ca exista increderea si sentimentul ca e protejat si iubit care s-au nascut, au crescut si au primit binecuvantarea povestii de seara.